«Am slăbit 43 kg în 2 luni – acum sunt mai suplă decât fiica mea!» Cine se gândea, că secretul siluetei frumoase (fără dietă și exerciții) se descoperă... în piața din oraș!

– Mamă, ai grijă de tine, obezitatea scurtează viața cu 7 ani! – spunea fiica mea Andreea, care locuiește în Irlanda, de fiecare dată când ne vedeam. Mereu îmi propunea noi diete minunate de peste hotare, planuri de exerciții pentru arderea grăsimii, ceaiuri de slăbre și alte mijloace magice.

Nu am încercat nimic din toate astea. Mă gândeam: „De ce eu, femeie bătrână, să mă chinui cu obezitatea? Cei mai buni ani ai mei, au trecut deja”. Mi-am petrecut clipe minunate cu soțul, am crescut copiii. – Mai bine ajută-mă cu nepotul, în loc să-mi dai sfaturi – râdeam spre Andreea.

Însă după o perioadă am încetat să mai râd, pentru că din cauza obezității nu mai puteam urca scările – atât de rău oboseam și mă dureau genunchii îngrozitor. Mă temeam că voi face infarct, cărând cumpărăturile acasă... Și uitându-mă în oglindă, trebuia să recunosc că Andreea avea dreptate. M-am îngrășat îngrozitor. Fundul meu era mare, ca al unui luptător sumo. Părțile care-mi atârnau pe burtă, grăsimea și bărbia triplă. Pielea atârna peste tot, iar celulita nu era doar pe fese și coapse, ci chiar și pe brațe!

Însă nu arătam mereu așa. Ce a făcut, ca din femeia suplă și atrăgătoare, să devin cineva atât de obez? Cea mai mare influență, a avut-o tragedia prin care am trecut acum 7 ani...

Cu Ionuț al meu, n-am cunoscut încă din liceu. Așa s-a întâmplat, că meream amândoi cu autobuzul din Iași. – Doar cum te-am văzut, mi-am spus: „Ea va fi viitoarea mea soție” – râdea pe atunci Ionuț. Am avut o căsnicie fericită timp de aproape 30 de ani. Până în acea zi tragică, când după cină, stăteam la masă.

Ionuț dintr-o dată s-a prins de inimă, a căzut și nu s-a mai ridicat. Salvarea a ajuns prea târziu. Mi-am îngropat soțul la aniversarea mea de 50 de ani.

Toate planurile mele de viață s-au dărâmat ca o casă din cărți de joc. Împreună cu Ionuț aveam o brutărie în piața din oraș. Planurile erau că vom mai lucra câțiva ani, după care ne pensionăm și ne construim o casă mică în afara orașului. Ne-am cumpărat o parcelă. Gândul pensionării nu mai avea niciun sens. Am rămas singură cu magazinul și trebuia să lucrez pentru doi.

Mă temeam că nu voi face față singură. Andreea încă mai studia și locuia cu mine. Nu puteam să cedez. Trebuia să-i asigur fetei o viață decentă.

Mă trezeam la 4 dimineața și mergeam tremurând în mașina lui Ionuț la brutărie și câțiva comercianți, după produse proaspete. Pe lângă acestea, mă temeam mereu să conduc mașina. Lucram toată săptămâna, cu excepția duminicii.

În final, mulțumită ritmului nebunesc de mncă, am reușit să păstrez brutăria. Întregul efort s-a apăsat pe aspectul meu. Eram atât de ocupată, că mâncam foarte neregulat, ceea ce mi-a încetinit complet metabolismul. Pe lângă acestea mâncam zi de zi produse de patiserie dulci, care mă îngrășau (puteam mânca chiar și 12 gogoși zilnic!). Și toată această tristețe după Ionuț, mâncam ca să îmi revin. A venit și menopauza... După câteva luni cântăream cu 20 kg mai mult.

Se pare, că o cunoștiință de-a ei a cumpărat prăjituri la mine și nu m-a recunoscut.. Am încremenit, nu știam ce să mai spun. Am lăsat telefonul repede și am început să plâng cu amărăciune. – Dacă ar fi trăit măcar jumătate din ce-am trăit eu, ar fi arătat de o sută de ori mai rău – îmi spuneam eu disperată.

Andreea, imediat după ce-a terminat școala, și-a găsit de muncă într-o firmă internațională și a plecat în Irlanda. Deseori vorbeam la telefon. Avea o muncă bună, o locuință frumoasă. În firmă a cunoscut un băiat de treabă, care era tot din România.

– Mamă, avem asta! Ne-am logodit! Peste 6 luni o să fie nunta! – mi-a spus fiica acum un an la telefon, foarte fericită. Desigur, eram foarte fericită. Ca orice mamă. Însă am intrat imediat în panică:

– Voi fi mama miresei la nuntă. Cu mă voi arăta acolo așa grasă? Ce rocie să port, pentru a acoperi valurile de grăsime? M-am uitat în oglindă și eram distrusă.

Îmi imaginam cum familia viitorului ginere se va uita la mine cu dezgust. Mama lui este o femei frumoasă, slabă (am văzut poze). Iar eu – un butoi gras. Nu puteam permite asta! Aveam 6 luni, pentru a mă pune în ordine.

Lupta mea abia a început. Nu credeam, că pot slăbi de la niște ceaiuri sau cu medicamentele din reclamele de e internet. Este ca și cum ai prinde un elefant cu o plasă de fluturi... Mam decis la o dietă strictă și antrenamente cu un antrenor personal. Pentru asta mi-am făcut credit, pentru că nu-mi permiteam asemenea cheltuieli.

– Ce scuze sunt astea?! Încă 10 repetări!!! – urla antrenorul, când eram atât de epuizată, că abia mai vedeam. Mă lua cu amețeli și dormeam ca un câine!

El avea o siluetă sportivă, musculoasă, era tânăr. Nu înțelegea că pentru o femeie vârstnică și obeză, asemenea exerciții erau un efort enorm. Credea că sunt leneșă. Pe lângă acestea, oamenii din sală se uitau la mine ca la o leproasă. Un băiat, care a venit cu prietena lui, se prefăcea că i se face rău, când m-a văzut.

Atunci, a crăpat ceva în mine. Am încetat să mai exersez și am început să plâng ca un copil. Plângeam atât de tare, că abia respiram. Antrenorul m-a dus în spate. Acolo m-am mai liniștit puțin.

Eram rușinată, că făcusem o asemenea scenă. – Liniștește-te, majoritatea pică la primul antrenament – m-a liniștit antrenorul. – Corpul este solicitate de excesul de greutate, așa că toate dor.

Sincer vorbind, această informație m-a liniștit.

Însă cel mai rău, abia urma să vină. Dieteticianul mi-a dat un asemenea meniu, că mâncam doar salate slab calorice, așadar eram foarte slăbită. Mi se întuneca privirea. – Doamne, Mădălino, cum arăți, palidă ca un perete, ești bolnavă? – m-a întrebat vecina, șocată de aspectul meu. Mi-am spus: - Bine, încerc să rezist. Poate merită.

Nu a meritat. Mereu eram înfometată, acea foame mă distrugea fizic și psihic. Analizele de sânge au indicat anemie. Când am văzut rezultatele, am bufnit în râs de situația absurdă – cum pot să am anemie, având peste 40 kg de exces de greutate? Se pare că este o problemă des întâlnită în cazul dietelor.

Pe lângă acestea, mi-am distrus și genunchiul din cauza exercițiilor. Și mi-am luat antrenor și dietetician, tocmai pentru a avea grijă de siguranța mea în timpul slăbirii. Și ce? M-am accidentat și mai și plătesc pentru asta. O nebunie. Și mai adaug – nu am slăbit nici un kilogram!

Eram distrusă. Eram convinsă, că pentru mine nu mai este nici o speranță. Totul s-a schimbat în acea zi, când la piață am întâlnit o veche prietenă.

– Mădălino, draga mea! – am auzit o voce cunoscută lângă tarabă. Era Iuliana, colega mea de bancă din școală, din cauza căreia abia încăpeam în bancă, pentru că atunci cântărea 100 kg! Nu puteam crede că este ea! Arăta minunat, ca și cum ar fi pierdut jumtate din greutatea de altă dată. Radia cu energie și fericire.

– Cum a făcut asta? – m-am gândit imediat. Din grădiniță, Iuliana era ca o bilă pufoasă. Excesul de greutate era moștenit la ea. A început să trăiască mai sănătos? A găsit un antrenor și un dietetician mai bun?

– Greșit! Nici una, dragă! Fiul meu mi-a adus acum ceva timp, din delegația de muncă din Tokio o asemenea super formulă, care face ca grăsimea să se transforme în energie și dispare. Fără diete și exerciții.

– Acest preparat topește cu adevărat kilogramele într-un ritm amețitor: 16 kg în 21 de zile. În Japonia, în toată media se vorbește despre asta. L-am folosit aproape 3 luni și acum, după cum vezi, sunt frumoasă și fericită ca niciodată în viață! Ți-am scris aici, unde îl poți obține – mi-a spus și mi-a dat o notiță.

– Însă ai grijă, dragă – a adăugat Iuliana, uitându-se direct în ochii mei – pe piață sunt acum multe falsuri suspecte. Doar în acest loc poți rimi tratamentul japonez original.

Nu puteam crede în toate astea. – Postul și exercițiile n-au dat nimic și vreun tratament japonez mă va slăbi pur și simplu? – Poate Iuliana și-a făcut operație pentru micșorarea stomacului, sau ceva similar... Și nu vrea să recunoască, pur și simplu? – mă gândeam plină de neîncredere.

Pe a doua parte, ce am de pierdut? – Mai rău nu poate fi – mă gândeam și m-am decis. Acum știu, că a fost cea mai bună decizie din viața mea. Credeam că o descoperire atât de revoluționară, va costa o avere. Am fost uimită, când mi-am dat seama că în comparație cu dieteticianul și antrenorul personal – era aproape gratuit.

Deja după prima zi de tratament, am simțit mai multă putere, energie și optimism. Următoarea zi, când m-am trezit, eram uimită! Mi-am netezit burta și simțeam, că este cu mult mai plată. M-am măsurat. Rezultatul? 2 cm mai puțin în talie! Într-o zi și o noapte!

Uneori simțeam furnicături plăcute și o căldură sub piele. Mi-am imaginat atunci, că corpul meau s-a transformat într-o mașină care arde calorii. Era o senzație incredibilă, pentru că mă umplea cu energie. Era exact așa, cum spunea Iuliana – grăsimea s-a transformat singură în energie, iar din cauza asta mă simțeam de o sută de ori mai bine. Și mai adaug – nu am făcut exerciții și nici nu am renunțat la mâncarea preferată.

Am slăbit într-un ritm incredibil. Și asta complet natural, fără nici un efect advers. Eram atât de fericită, încât aveam chef să ies pe stradă și să împărtășesc această metodă fiecărei persoane obeze. Aceasta este salvarea pentru mulți oameni cu obezitate!

După 21 de zile de tratament, m-am urcat pe cântar. Aveam cu 16 kg mai puțin – exact așa, cum spunea Iuliana. Deja atunci, arătam considerabil mai bine. Puteam să mă îmbrac frumos, chiar și fața îmi slăbise și arătam atrăgător.

În total, am slăbit 43 de kg în aproximativ 2 luni. Din femeia bătrână și grasă, m-am transformat într-o femei slabă, căreia toți îi făceau tot timpul complimente. Este un sentiment incredibil, pe care i-l doresc oricărei femei!

– Bună, Andreuța, îți vizitezi mama? – m-a întrebat vecina cândva, când am deschis ușa. M-a confundat cu fiica mea slabă! Când am intrat în locuință, mai că săream de fericire.

Simțeam o energie nouă. Ca și cum împreună cu kilogramele au dispărut și anii de griji. Când fiica m-a rugat să vin în Irlanda cu 2 săptămâni mai devreme i să o ajut în pregătirile pentru nuntă, fără ezitare am acceptat.

Când Andreea m-a văzut pe aeroport, a amuțit. Pur și simplu i-a căzut falca, fiind impresionată. Se aștepta la o bătrânică grasă și neîngrijită. Și eu stăteam lângă ea dreaptă, radiantă și fericită. Într-o rochie care îmi scotea formele suple noi în evidență!

– Mamă, arăți ca din emisiunea aia, unde femeile trec prin metamorfoza viselor! Acum serios – cum ai făcut asta? Ai început în sfârșit să utilizezi dietele alea, pe care ți le-am trimis? – m-a întrebat Andreea uimită.

Mi-am ajutat fiica cu tot ce trebuia. Am ales împreună rochia și am decorat sala. Am pregătit de asemenea celebrul meu tort. Oaspeții nu puteau crede, că singură am pregătit 10 bucăți. Mama mirelui a venit discret la mine în timpul nunții:

– Dragă, cum faci asta, că nu refuzi nimic și ești atât de suplă? Eu nici nu îmi mai amintesc, când am mâncat un prânz normal sau ceva dulce... Mi-am făcut liposucție, a fost îngrozitor de dureros!

Se pare că mama ginerelui meu se înfometează de ani de zile, se chinuie și își face intervenții costisitoare și periculoase. Nu putea crede, că mănânc normal – ce vreau și când vreau – și că sunt atât de suplă.

Toți oaspeții s-au distrat până dimineața. Eu însă, am plecat ultima de pe ringul de dans. Toată nunta am dansat cu Pavel – unchiul mirelui, pe care l-am cunoscut acolo.

– Nu-mi puteam dezlipi ochii de pe tine. Te deosebești de toate femeile de la nuntă. Zâmbetul tău radiant m-a captat. Străluceai ca o stea! – mi-a spus mai târziu.

Pavel a început să îmi arate interes, însă la început l-am refuzat. – Ce-mi trebuie? Cu toate mă descurc singură – mi-am zis. Dar Pavel a fost încăpățânat. La un an de la momentul în care ne-am cunoscut, a apărut la mine aceasă cu inelul. – Vrei să îmi luminezi calea până la sfârșit, steluța mea? – m-a întrebat în genunchi pe hol. Am încremenit. În final am reușit să spun doar un cuvânt – Da.

Când mă gândesc că în acea zi, de la piață puteam să nu o ascult pe Iuliana și să nu profit de formula pentru slăbire – aș fi pierdut o șansă enormă de a fi fericită... Pentru că fericirea poate bate la ușă la orice vârstă. Trebuie doar să-i deschizi ușa.